A povesti, povestire / Storytelling stories

Doing your best is so yesterday

2011-03-15T12:25:00.000+02:00

Go the extra mile to value your potential . Seth Godin says it right.

Intelepciune sau cum sa mai invatam un pic de la unii mai destepti intru viata...

2011-03-04T18:45:00.000+02:00

Mircea Albulescu, din Esquire, martie-mai 2011:

- "Doamne-ajuta cui saruta si sporeste cui iubeste. Asta e rugaciunea mea."
- "Inca din copilarie "tinea" ta are nevoie de lucruri pe care sa le folosesti. Si tot inveti."
- "Indeletnicirea e sa protejezi ceea ce faci si sa acumulezi."
- "Eu cred ca te plictisesti numai de ce nu iubesti. Pune mana si iubeste!"

"Entuziasmul fara rigoare nu poate genera continut."

2011-02-19T03:21:00.000+02:00

...a spus Horia Roman Patapievici, la finalul uneia dintre emisiunile "Inapoi la argument", pe TVR Cultural.

Nu le prind intotdeauna, dar sunt niste emisiuni-dialog extrem de placute. Un inapoi la o normalitate pe care o neglijam adesea, in goana noastra cotidiana...

This post should have been about my resolutions for 2011...

2011-01-11T11:12:00.003+02:00

...but I am not sure I will manage to put together such a thing. Here's why.

First of all, I thought about telling you that my resolution for 2011 was inspired by 2010 and was all about continuing to face my deepest fears, both personal and professional. But I thought this would show a serious lack of originality, since everybody should (at least try to) do that in order to become a better person/professional.

Second of all, I thought about setting a strong professional resolution and research for the answer to the question "How come PR is now equal to marketing? (or at least this is what many of very recent professional books say so). What about price? What about package? Why don't they qualify for the place on the right of Marketing as Father of all Sales at the business table? Why has PR become such a smartass?". But then I tought I would look too much of a smartass myself trying to go academic on this... and gave up this one too as a resolution. For now.

And here comes the third one: I was reading an interview with a couple of polo trainers for children, in Avantaje magazine. Iulia Becheru, the feminine half of the couple, said: "I know that, when about talented, but poor kids, it is extremely difficult to be able to reach true performance, and it's such a pity people don't think of helping them. It is indeed a true fight to start swimming when you barely have the money for equipment, pool access and training, to struggle to become successful in such an amazing and healthy sport, but one that Romanians barely notice. In time, we developed very good teaching methods, which, combined with our vocation, help us guide the chlidren we train through several stages: from getting used to the water and movement coordination to the psychological and physical balance and group integration through socializing.And now we are growing more and more happy with each competition our kids go to, with every medal they win."

And here it struck me (even more so since I didn't practise any sport while I was a kid... very bad mistake, very bad...): it's the same with my job (and I really started from the very bottom, not knowing anybody and not having much), and I bet it's the same with many other people and many other jobs. Stages to sucess, to performance. Getting used to the environment, learning movement coordination... Aiming to win through hard work and trainers with their heart out there to help you. Balance, balance, balance.

I am working on my balance several years now. I have also won some medals. Nothing olympic yet, but hey, I'm still young :) and I am still in training. So, how about setting myself an even better balance for a resolution? :)

From the ugly duckling to the light at the end of the tunnel

2010-12-02T14:41:00.000+02:00

Well, I always considered myself the ugly duckling: no artistic talent, no perfect look, no dreams to reach stardom... But I had to go to University so that I can earn my living. And I followed some divine intuition of mine and of a very wise friend of mine (whom I'll always thank for that) and here I am, 10 years and something later, loving my job and looking forward for my next step.

It wasn't easy, you know. My first salary ever was 20 EUR and I was happy because I could have a mobile phone of my own (bear with me, we are talking 1999 here :) ). My first salary in the communication industry was little below 100 EUR and I still have the necklace I bought from my first paycheck. Now I earn enough to pay my rent and expenses, care for my cat, see a good movie every now and then and buy myself the books I love (not all at once, but still :) ).

I had my fears, failures, dissapointments and draw-backs. I faced humiliation for things I didn't do. I had my years of huge lack of self-confidence. I won clients hard to work with, I lost clients I loved dearly. But I kept curiosity, passion, patience and strong will in my cook book. And, although I still have a long way until the big, tasty cake with a cherry on top is ready :), I think I will make it.

I am not giving advice here(although I have a strong teaching gene in my DNA :) ). I just wanted to speak about the most important lesson I've learned from what I've lived so far: that we have to work on building ourselves in order to become the kind of star that suits us and puts us in the light we deserve.

Well, if you wonder what the heck got into me to write this post, here is the inspiration :)

Good to remember.

2010-11-30T13:46:00.002+02:00

"What if you spent one day a week (hey, even a day a month) without meetings, phone or email?

How will you know unless you try?"

Seth Godin

PS. Maybe this way I'll remember to actually do it.

Mischa Maisky or how to put passion in what you do

2010-11-02T18:32:00.000+02:00

Thanks to my dear friend Daria, I had excellent seats to the concert Mischa Maisky and his daughter Lily presented to the Romanian public at the end of October at the Athenaeum.

People say that he is one of the most eccentric cello players in the world - looking on the stage, all I could see from the second row was passion. Nothing else. He put all the passion a human being can have in every single note he played.

And this made me think: am I as passionate about my work as this man is passionate about the music he plays? Do people I interact with feel the same about me and my work as I felt coming from that stage, that night?

The comparison might sound a bit dispropportionate. But the answer we give to ourselves might shed some light over the life we live today and what we want for ourselves starting with tomorrow.

Life lessons from programming :)

2010-10-23T11:25:00.002+03:00

Because I had this magic attraction to IT and geeks since early youth (and still trying to find the logic behind the magic :) ), I was so happy to find on Dragos Roua's blog the "7 Life Lessons from a Self-Taught Programmer". In a nutshell, here are the lessons and how I see them:

1. Bugs are on you - if it doesn't work, most of the times it's you. It's not a bad thing, that's the catch :) but you have to find it in order to get things right.

2. You have to face a problem, detours are not an option - we don't like everything we have to face, but, although learning that life's a bitch might help to some extent, it's a fact that one cannot live a perfectly neat life. Bad things happen, one cannot avoid them. They didnt' invent the perfect program to set our lives with (at least not yet :D). But the shortest way to restore peace in one's life is facing the problem and solving it. Any delay, detour, lie to one's self that it might just go if we don't think about it...won't work. Ever.

3. Today's problem is tomorrow's laughter - always. Moreover, once we collect experiences and succeses, problems will not look as bad as they used to.

4. Good focus builds good things - just doing things in order to be done and get rid of is not going to provide the solution on the long run. Sometimes I feel the need to let my mind chill between tasks just to reset it and make it work to the fullest again. It might come not so handy when one's in a great hurry, but in the end the good focus will pay off.

5. If you feel it, do it - I used not to do that and thus accumulate many frustrations. But once one gets the taste of it, life will look oh so different :)

6. Be neat - oh, yes. Being neat can be a quality as well as a misfortune. Being neat might seem to take a lot of time and be of not such big importance (since the big picture is good), but this is a false impression. The little mess one lefts behind would errode what's been built and eventually lead to disaster.

7.There's more than one way to skin a cat - I used to get very upset when the solution I thought was good didn't work at the end. It's an exercise for the self to free one's mind to get the right ways to solve things out (and to understand and accept that sometimes the others'minds can give you the solution :) ).

These were my ideas around the 7 lessons - I bet each one of us has his/her own version - play around the lessons and see what you get :) for me it was a good exercise for the mind.

TEDx Bucharest - Things that make me think twice if what I've known about myself is actually true

2010-10-15T21:36:00.000+03:00

1. One can choose to live his/her own life or let life live him/her (Oana Pellea)

2. One can look at the world through the eyes or through the mind (Adrian Bejan)

3. One can curl back to bed in a cold winter day... or get up and go run the North Pole Marathon (Andrei Rosu)

4. One can invent the device of the future or re-invent the mechanism of learning through helping the others learn (Arnoud Raskin)

5. One can be unhappy by expecting the world from oneself or lower expectations in order to get the most out of life (Eric Weiner)

6. One can skydive for the thrill of it or skydive to help communities without access to communication means (Roland Hermann)

7. One can go with the flow or stop and get acquainted to one's self (Oana Pellea)

... and these are just a few things that made me lower my head and promise myself that next time I'll think again before saying "I cannot do it".

Gustul amar al dispretului

2010-09-23T19:40:00.001+03:00

Am tot citit in ultima vreme o multime de istorii despre neprofesionalismul oamenilor care lucreaza in PR*. Istorii spuse in general de jurnalisti sau de bloggeri - cei mai sinceri observatori ai oamenilor de PR (si,credeti-ma, stiu bine ca nu ar povesti lucruri rele daca nu le-ar fi ajuns cutitul la os...).

Problema sunt chiar acei oameni de PR care sunt subiectul istoriilor respective. De ce ajungem acolo? Ce nu e bine? Sa incercam cateva variante:

1. Chemarea - O ai sau nu o ai. Cum o identifici? Simplu: stii limba romana? esti curios? iti place sa citesti de toate? ai bun simt? stii sa intri pe geam cand te da lumea afara pe usa? Atunci probabil ca ai chemare. Du-te la scoala, vezi daca-ti place cum suna, du-te in practica la agentii in timpul verii, ca sa constati cu ochii tai cat e teorie in ce ai invatat si cat e cu adevarat folositor in lumea reala... A, si daca nu-ti place, RENUNTA! :) N-are rost, sincer. Sunt absolut convinsa ca vei gasi ceva cu adevarat pasionant pentru tine intr-un alt domeniu :)

2. Scoala - da, scoala iti impune o multime de teorie si poate, daca ai noroc de o facultate buna, primesti in ultimul an si ceva seminarii cu profesionisti. Abia atunci parca-parca incepe sa sune altfel meseria asta... Atentie insa: CA SA DEVII PROFESIONIST, NU AJUNGE SCOALA! Ea te pune pe drumul cel bun, dar tine de tine sa experimentezi, sa inveti, sa lucrezi cu tine pentru a deveni mai bun. A, daca toate astea ti se par prea complicate, RENUNTA! :) Altfel, vei fi cel mult mediocru.

3.Primul loc de munca in PR - o, Doamne, cat de multa importanta poate sa aiba asta si cat de putini manageri realizeaza puterea pe care o au in viata noilor veniti in meserie! Si aici sunt doua lucruri:

- Angajatorul: cand e dezinteresat, cand merge exclusiv pe principiul ca meseria se fura sau ca pestele trebuie aruncat in apa ca sa invete sa inoate, greseste cumplit. Fara directie, fara sa le explici macar importanta curiozitatii si a dorintei de a fi mereu mai bun, cei mai multi tineri se duc in balarii.

-Tanarul: in 90% din cazuri va sta dupa tine, angajator, sa-l inveti. Daca nu-l indrumi, el singur va evolua foarte putin profesional, in timp ce i se va parea ca, daca timpul trece, el acumuleaza experienta si deci merita o pozitie mai mare si bani mai multi. Si multi angajatori chiar angajeaza acesti tineri judecand dupa numarul de ani in meserie si nu dupa pricepere...

Daca oricare dintre aceste variante nu se aplica in cazul omului de PR, ceva e grav, teribil de grav. Si, daca nu facem ceva in acest sens (fie lamurim omul ca nu e chemarea lui, fie il intoarcem la manual, fie il indrumam sa invete sa fie cu adevarat profesionist), vom perpetua - noi insine, cei care lucram in aceasta industrie - non-valoarea si vom atrage un vot de blam si dinspre cei pentru care lucram, si dinspre cei cu care ar trebui sa lucram.

A, si las lista de variante deschisa...

*PR - prescurtare de la termenul american Public Relations (in romaneste se cheama relatii publice);meserie in care meseriasul ar trebui sa stie sa faca doua lumi sa comunice: vorbim de o companie/organizatie si de fiecare dintre categoriile care au o legatura, orisicat de marunta, cu aceasta; tot acelasi meserias trebuie sa mai stie/aiba cel putin urmatoarele lucruri: limba romana - vocabular si gramatica -, CURIOZITATE, dorinta de a invata tot timpul, bun simt, atentie, rabdare, diplomatie(definitie personala).

Post despre un Guest Post :)

2010-08-23T11:34:00.000+03:00

...pe care l-am scris, as a humble amateur in the world of makeup, pe blogul Ancai, prietena mea si makeup artist :)

Enjoy :)

Influenta celorlalti - manual de intrebuintare

2010-08-11T11:07:00.001+03:00

Pentru ca pana acum anul 2010 a fost unul foarte interesant, in care am avut de-a face mai mult cu vesti rele, critici si greseli, mi-am pus problema cat de tare ar trebui sa ne lasam afectati de parerea celorlalti.

Dupa mine, treaba e personalizata :) Adica, de pilda, daca ma trage de urechi un profesionist in comunicare pentru o greseala profesionala, o trec prin filtrul meu cu mai putin orgoliu decat in mod normal, pentru ca am de invatat de acolo.

Dar ce se intampla cu oamenii care isi dau cu parerea despre lucruri mai.. personale, ca de pilda culorile pe care le prefer sau hainele cu care ma imbrac, sau accesoriile pe care le port? Logica spune ca ei ma vad din afara si pot aprecia cu mai multa obiectivitate cum ma imbrac, de pilda. Iar eu tind sa iau lucrurile personal, pentru ca sunt ambitioasa si nu ma multumesc cu putin. Si sa vreau sa arunc acele lucruri in secunda doi, desi poate ca parerea lor are un fundament.

Pe de alta parte, am atatia prieteni dragi care nu vad mai departe de propriile preferinte, incat numai obiective nu sunt parerile lor (sunteti familiari, desigur, cu faze de genul "-Draga, dar rochia asta nu-ti vine bine deloc. -Pai de ce? -Pai stii, mie nu-mi plac rochiile, port numai pantaloni si am o parere foarte proasta despre rochii in general" sau "-Draga, esti machiata prea strident. -Dar de ce spui asta? - Stii, eu nu ma machez niciodata si oricum mi se pare inutila chestia asta cu machiajul"...).

Pe de o a nu-stiu-cata parte, fiecare avem prioritatile noastre in viata: lista de task-uri de la job, copilul, ce gatim la cina etc. S-ar putea ca hainele (ca sa pastrez acest exemplu) sa nu fie printre aceste prioritati, si sa nu acordam atentia cuvenita cumparaturilor de genul asta. Deci sfaturile celorlalti ar fi binevenite pentru ca macar sa ne pastram intr-o zona de bun-simt.

Ce am facut eu - si-i multumesc prietenei mele foarte talentate in ale hainelor care a mers cu mine la cumparaturi in acea luni seara :) - a fost sa o rog pe ea sa aleaga ce crede ca mi-ar sta bine, dar pe care eu nu as pune mana :) si sa-mi dea sa probez, urmand sa-mi explice "pe caz concret" de ce crede ca acel obiect este o optiune fericita pentru mine. A mers de minune, am invatat o multime de tips&tricks despre cum sa caut in magazinele de haine ca sa gasesc lucruri potrivite :)

Concluzia? Nu va multumiti cu oameni care va spun "nu-ti sta bine cu rochia asta", ci intrebati-i de ce. Daca raspunsul se intoarce la ei, nu va bateti capul. Dar daca raspunsul este unul pertinent si se aplica perfect la voi, ascultati cu grija, s-ar putea ca sfatul sa aduca lucruri noi si bune in viata voastra :)

An honest interview with myself

2010-07-13T21:14:00.000+03:00

I took Dragos Roua's advice and asked myself the infamous 33 questions :) Here I am:

1. What Do You Do For A Living?

I am a communication consultant.

2. Who Do You Love?

Many people, though not so many as you might imagine :) and my cat.

3. Do You Have Enough Money?

I have enough to live a decent life.

4. Are You Healthy?

Yes.

5. Do You Think You Are a Good Person?

Sometimes I am a good person. Sometimes I am not.

6. How Old Are You?

My ID says (almost) 31. As about the age I feel, it's weird. From some points of view I feel older. From others, I feel younger.

7. Who’s Your Best Friend?

My sister.

8. What’s Your Childhood Dream?

Amazingly enough, I don't have a Childhood Dream. I was raised with the idea that if I want something in life, I have to work for it, because there is nobody to give anything to me for free.

9. How Often Do You Laugh?

Not often enough.

10. What Makes You Smile?

Here they are, in random order: Kind people. Old people walking in the park hand in hand. Young men hurrying to meet their date with a flower in their hand. Children asking "why?" questions. Kittens. Flowers. Clouds on a sunny day at the seaside. Pictures. New books. Old acquaintances remembering my birthday. Memories of good moments in my life.

11. Who’s Your Most Dangerous Enemy?

Myself :)

12. Where Do You Live?

In a rented studio. My books and the cat makes the place "home".

13. Do You Think You’re Strong?

Yes, and it's a matter of mind and will combined.

14. What Was The Most Important Thing You’ve Done So Far?

Make something that seemed impossible become possible.

15. What Was The Most Stupid Thing You’ve Done So Far?

Fear of failure, of making mistakes. Most stupid thing ever.

16. Do You Love Yourself?

Let's say I like myself a lot :)

17. What Do You Fear The Most?

To look straight down from the top of a very high building or bridge.

18. What Is Your Favorite Word?

"Foarte tare!" (in English might be "Cool!")

19. When Was The Last Time You Cried?

When I failed big and felt powerless.

20. What Is The Best Thing That Could Happen To You Right Now?

(to be filled in later)

21. What Is The Worst Thing That Could Happen To You Right Now?

(to be filled in later)

22. Picture Yourself In 5 Years From Now

Cannot do that. I like to discover the path as I walk.

23. Do You Regret Anything?

Taking a much too long time before making some important decisions in my life.

24. What’s The First Thing You Do In The Morning?

Get out of bed and look out on the window.

25. What Are You Thinking Just Before Going To Bed?

Actually, I don't :) I have this particular characteristic of falling asleep instantly.

26. What Was The Highest Point You’ve Ever Been To?

A peak of a mountain.

27. If There’s One Thing In Your Life You Want To Change Right Now, What Is It?

To be more daring.

28. What Are You Proud Of?

My career so far. But there's even more ahead of me :)

29. Sum Up Your Life In One Sentence

Feed the brain, discover the road and share the knowledge.

30. Name The Thing That Annoys You The Most

Friends too selfish to listen.

31. What Is Your No 1 Question To God?

I have none :) and if by any chance there is some question in the back of my mind I didn't write here, God will show me the answer at the right time :)

32. Do You Have Secrets?

I wouldn't call them "secrets", but rather locked drawers inside myself. They exist, I can feel the lock, they're safe, but they stay back there.

33. What Makes You Laugh?

The laugh of one of my colleagues :) It's absolutely inspiring :)

Thassos by car - tips and tricks :)

2010-07-11T11:51:00.001+03:00

Credeti-ma, Thassos merita sutele de kilometri de sosea pana acolo :) A fost o vacanta superba si plina de aventuri. Fiind prima data cand am facut drumul pana acolo cu masina, dar si prima data in Grecia ca turist (am mai fost la Atena, dar cu avionul si in conditii speciale :) ), am adunat cateva lucruri pe care mi-ar fi placut sa le stiu inainte :p

1. Daca vreti liniste, o mare limpede si superba, o plaja cu nisip fin si aglomeratie moderata, mergeti in Thassos, clar. Eu am fost in Skala Panagia, un loc superb intre munti, coborand in trepte pana la mare. Priceless, va zic.
2.Daca plecati prin Bulgaria:
- GPS-ul va poate ghida gresit. Desi am pus o harta cu update-urile la zi, pe noi ne-a dus pe un drum care nu mai era circulat de niste zeci de ani. Iarba apocaliptica crestea printre crapaturile asfaltului... credeti-ma, nu vreti sa treceti pe acolo :)
- benzinariile OMV sunt minunate pentru drumurile lungi cu masina, dar in Bulgaria NICI UN LUCRATOR de la vreo astfel de benzinarie NU STIE ENGLEZA!
- marea parte a drumurilor sunt relativ proaste. Luati-o incet :)
3.Odata trecuti granita in Grecia:
- nu platiti vigneta. Cu toate astea, drumurile sunt bune, motorways la tot pasul.
- NU AU CONCEPTUL DE BENZINARIE :D adica da, pompe de benzina gasiti. Dar atat. Nu au toalete (sau, daca au, sunt destul de ne-ok), nu prea au gustari sau alte minuni paradisiace pe care le-ati gasi in OMV-urile de mai sus :) Asadar, pregatiti provizii din timp.

Am ajuns la ferry-boat-ul din Keramoti, spre Thassos. Dimineata e din 30 in 30 mins, seara din ora in ora. Pretty smooth, un spectacol drumul de 40 de minute. O gasca de pescarusi a insotit ferry-ul pe toata ruta, zburand planat la nivelul puntii cu pasageri :)

Drumul catre nord-est, catre Skala Panagia, este superb. Sau, ma rog, in functie de sofer si pasager, un dezastru :) e numai serpentine si pante incredibil de inclinate, dar cand padurea se descopera sa lase loc privelistii catre mare...uiti tot :D

Faceti turul insulei Thassos. Fara oprire sau graba, nu cred ca sunt mai mult de 60-75 mins cu masina. Dar daca va duceti in jurul pranzului (cand oricum nu e recomandat sa stai pe plaja :)), opriti-va pentru dejun la Potos, in restaurantul Michalis. Mancarea greceasca este de senzatie (incercati Stifado), iar cei de la restaurant te coplesesc cu atentie (gustari si desert din partea casei, de pilda). A, ospatarii nu prea stiu engleza :D, dar cui ii trebuie cuvinte?! :p

Asa, inca ceva important: cand faceti rezervare de camera de hotel, intrebati absolut orice detaliu va trece prin minte, pentru ca nu stii ce surprize te asteapta. De pilda, am avut o camera superba, cu vedere la mare and all, dar cei "numai 200 m pana la plaja" erau intr-o panta criminal de inclinata. Si hai, ca la coborat e simplu, dar la urcat... :)

Mie mi-a placut maxim vacanta asta. Enjoy yours :)

Am pus poze pe Facebook :)

Un proiect extrem de istet

2010-07-11T10:43:00.002+03:00

...a fost cel realizat de echipa redactionala BIZ, care a pregatit numarul 200 al revistei, cu tot cu tipar, in 48 de ore.

Felicitari multe, multe :)

We will rock you! :)

2010-06-30T19:28:00.001+03:00

Dragii mei, am facut o descoperire de senzatie: la o simpla cautare pe Google, "Metallica in Romania 2010" a intors peste 700.000 de rezultate, in vreme ce "Gotan Project in Romania 2010" doar putin peste 80.000.

Ce sa inteleg, ca fanii tango-ului prefera podeaua de dans in locul internetului? Sau ca fanii rock-ului sunt deosebit de activi in mediul virtual? Sau amandoua? :)

PS. Si totusi, "Massive Attack in Romania 2010" a intors peste 250.000 de rezultate.
PPS. Numai marketer sa nu fii in zilele noastre :)

Later edit: m-am mai documentat putin si, daca documentarea e corecta, atat Gotan Project, cat si Metallica au fost a treia oara in Romania in 2010 :)

A trai la timpul prezent

2010-06-12T09:10:00.000+03:00

Zice o vorba inteleapta: lasa zilei grijile ei.

Ce suntem acum, in clipa asta, e suma trecutului. La ce bun sa mai despicam firul in patru despre ce am fi putut face mai bine?! Sa vedem ce suntem acum si sa traim in consecinta, ca maine e aproape si nici nu simtim cand s-a facut iar azi :)

Remember? :)

2010-05-26T00:18:00.000+03:00

... The cute guy with the cute song that won the Eurovision contest last year?

I loved the song!

Talking about marketing: a cute face, a very nice voice and a cute story (sorry, but "cute" IS the perfect word for it :) ) made him even more popular.

Women are decision makers, huh?! :P Good that he sells songs :)

De luni.

2010-05-10T16:21:00.005+03:00

"Eu am pierdut foarte multe intalniri cu mine insumi." Florin Zamfirescu, intr-un interviu din Esquire-le pe martie-aprilie 2010.

Si eu, cu mine insami.

LATER EDIT: Reschedule! :) Fortunately, meetings with ourselves are allowed until the end.

Constatarea amaruie e ca...

2010-05-04T20:13:00.000+03:00

uneori,si mai ales in momentele in care crezi ca uite, ai adunat ceva experienta si poti sa-ti sustii punctele de vedere profesionale cat se poate de argumentat, se intampla ceva (nu stiu daca bine sau rau, acum sunt suparata si nu-i pot face o descriere obiectiva...). O intalnire cu cineva care e mai destept/experimentat/cu mintea limpede decat tine si care da doua palme rasunatoare ego-ului tau, sa stea frumusel in banca lui si sa mai puna mana pe-o carte...

Pe ce e scrisa literatura?!

2010-04-29T20:52:00.000+03:00

Totul a plecat de la o dezbatere foarte interesanta, despre "literatura de dupa bloguri". Asa cum ii sade bine oricarei dezbateri in care pui la acceasi masa de prezidiu hartia si internetul, a degenerat. Toata intentia nobila a discutiei despre valoarea literara a textelor scrise pe blog versus cele tiparite pe hartie s-a dus in balariile luptei pentru suprematia suportului.

Bine-bine, dar nu despre asta vorbim. Ci despre continut. Despre ce valideaza valoarea literara a unui text. Unele opinii s-au indreptat catre timp, altele catre critici, altele catre cititori.

Bun, admit ca fiecare dintre acesti factori poate avea rol validator - si exista, si pentru hartie, ca si pentru bloguri, rezistenta in timp (deocamdata cu o disproportie data de noutatea internetului comparativ cu secolele cartii tiparite), ca si critici mai mult sau mai putin "patalamati". Tot asa cum exista si cititori. Si, dati-mi voie sa-mi exprim o parere: astia sunt cei mai importanti!

Nu citim azi Proust (un exemplu preferat de vorbitori, de altfel :) ) numai din pricina faptului ca a scris demult sau pentru ca a fost laudat de critici. Ci pentru ca, in continuare, are cititori. Viata operei literare este data in paternitatea interesului pe care il au cititorii sai. La fel dupa cum viata unui blog este delimitata de cititorii sau, care vor sau nu mai vor sa revina la adresa respectiva in functie de cat de mult le place ceea ce citesc.A, si atentie: cine spune ca nu toti cititorii au caderea sa valideze o opera literara ar trebui sa fie atent la ocapcana: pe Proust nu-l citesc numai oamenii de litere!

Si mai am argumente: asa cum viata unei carti poate avea un start fericit datorita unei edituri, unui marketing bun, unui scriitor cu oarece carisma care sa-i fie ambasador, la fel si un blog isi poate face intrarea in constiinta publica daca este promovat de propriul autor sau de alti autori din online care il apreciaza.

Si inca unul, pentru ca mi-a atras atentia cineva, intr-o discutie pe aceeasi tema: la fel cum o carte poate fi tiparita in mai multe editii, fiecare noua editie fiind imbunatatita fata de cea anterioara, la fel si posturile pe un blog pot fi aduse la zi prin adnotari si updates. Si, desi in general cartile sunt unitare din punct de vedere al calitatii scriiturii, totusi nu pot sa nu admit ca am citit si carti cu capitole de calitati diferite intre aceleasi coperti, dupa cum citesc bloguri ai caror autori nu sunt la fel de inspirati in fiecare zi.

Din toate acestea eu am tras urmatoarea concluzie: scrisul bun va fi validat ca literatura de cititori, indiferent de suport. Cum zicea cineva in aceeasi dezbatere: nu stiu ce va fi maine, nu ma pot hazarda sa spun ca un suport sau altul va supravietui probei timpului. Dar pot sa recomand partizanilor ambelor suporturi mai multa deschidere unii catre altii - e mai constructiv sa ne cultivam mintea plurivalent decat sa ne incapatanam in a fi prozelitii unei singure directii.

Despre greseli

2010-04-19T10:41:00.000+03:00

Am pierdut o tona de vreme stresandu-ma ingrozitor sa nu gresesc. Stiti cum e, atunci cand te ranesti si te doare, nu-ti place deloc. Ca urmare, te feresti de durere ca de impielitatul. Asa si cu greseala: daca te arzi cand esti mini-mic in profesie, te doare atat de tare si e asa o tragedie, incat ai sta si-n cap, numai sa nu se repete experienta.

Numai ca...pierzi timp. Timp mult, timp pretios, timp in care, daca ti-ai fi ingaduit sa gresesti, ai fi invatat o multime.

Iar cand lumea care a trait ceva mai mult decat tine iti spune sa o iei usor si sa gresesti, ca e parte din viata, zici ca au ceva cu tine, te gandesti ca au luat-o razna si ca in mod sigur seful nu va crede acelasi lucru.

Ba da, seful crede acelasi lucru. Si daca, prin absurd, nu crede acelasi lucru, inseamna ca el nu a trecut prin scoala greselilor. Ceea ce e grav pentru un sef. Mi-a spus mie un sef de-al meu cand eram mica si ma bucuram de prima avansare: "draga mea, ai grija cum ajungi sus, pentru ca, daca e sa cazi, vei cadea mult mai rau de acolo..."

Asa ca da, greseste, dar greseste inteligent. Mai bine zis, ridica-te inteligent dupa ce ai cazut. Are Dragos Roua un post foarte bun despre asta aici.

Am inceput ziua cu o problema noua :)

2010-04-16T10:26:00.000+03:00

Sunt racita. Cam rau. Si pentru ca eu ma imbolnavesc extrem de rar, cei care ma cunosc sunt luati prin surprindere de situatie.

"Sa te faci bine, da?!", "Eu nu te-am vazut niciodata bolnava, fa-te bine!" etc.

Fratilor, ce ziceti de un "cu ce pot sa te ajut?", "ai nevoie de ceva?". Ca multumesc din suflet celor care sunt ingrijorati,dar... la prima mana, parca mai bun e un ajutor concret decat compasiunea...

Incep sa ma gandesc serios ca e un sindrom al zilelor noastre, care-si are sursa in insingurare. Ne-am obisnuit sa traim noi cu noi insine si eventual "a significant other", iar lumile sa se sparga la usa casei. Lumea din interior, cu sentimente, cu afectiune, cu iubire ramane acasa, iar lumea din exterior, egoista, ambitioasa, bataioasa si puternica, incepe cu primul pas afara.

In lumea de afara traim ca sa ne castigam painea, "sa ne descurcam", sa ne ferim cat putem de situatii neobisnuite care ne-ar solicita resurse intime, care ne-ar forta sa ne amintim de ce am lasat in casa. In lumea de afara oamenii sunt atat cat interactionezi cu ei. Suna cinic, stiu, si nu, nu exclud exceptiile (am astfel de oameni minunati chiar langa mine), dar norma... norma, din pacate, nu mai are suflet. Nu mai gaseste resortul interior sa dea un pic celuilalt sub forma unui ajutor la nevoie. Asta nu inseamna ca oamenii nu sunt prietenosi sau sociabili - ba slava Domnului ca sunt, si ma bucur ca inca intalnesc multi cu care imi face o placere nebuna sa povestesc.

Insingurarea e buna cata vreme e sinonima cu linistea reechilibranta. Dar nu exista bucurie mai mare decat sa-ti imparti spatiul intim/spatiul interior cu cineva. Da, trebuie alesi cu atentie cei carora le faci copii dupa cheile sufletului, dar... eu as pastra cateva exemplare la indemana, ca nu se stie cand o sa am nevoie de ele.

"Pissed off requires BOLD!"

2010-03-30T19:53:00.000+03:00

..says Tom Peters here.

I am also pissed off. I am pissed that things go smooth for a while and then..pouff! everything changes: the managers turn the boat 180 degrees just for the sake of trial. Or the project you died working for has to be implemented without you because you are in deadly pain over an accident that happened right in that day when you were to take off the assignment. Or the friend you have counted on for help and support in times of need finds it amusing to make on-the-edge jokes on your expense.

I like crazy times for their frenzy and creative potential, but sometimes too much is way too much. Would it be true that once you reach the bottom there is no other way than up?!

Then please, for God's sake, bring the damn good times back!

Good vibes and bad power from the new office :)

2010-03-24T11:45:00.000+02:00

Mi-a sunat mai bine in engleza decat in romana, na, so sue me :p

Suntem intr-un nou sediu, inca amenajam/aranjam. Incepem un nou drum si totul e o superstitie de jur imprejur - vestile bune sunt semne bune, vestile rele (ca de exemplu ca azi ne-a picat curentul de 5 ori in 2 ore :D ) sunt semne atat de ingrijoratoare ca incepem sa avem indoieli. Dar vorba aceea: de ce sa fie simplu, cand poate fi complicat?!

Ca sa incheiem spiritual si romaneste ce am inceput snob si englezeste: omul sfinteste locul :)

Promit un post cu dileme un pic mai tarziu, ca sa tinem totusi audienta in suspans :)

Ca tiganul cu cortul...

2010-03-05T15:16:00.000+02:00

...asa suntem noi acuma, ca ne mutam birourile, dar nu chiar acuma :)

Oricum, interesant moment, si mutatul asta. Se zice ca, daca schimbi locul, schimbi norocul. Doamne-ajuta! Dar pana sa vedem daca si, mai ales, cum ni se schimba norocul, am avut ocazia sa trecem in revista ce am facut in ultimii doi ani (ca atata am stat in vechiul sediu).

Dar cate n-am facut! Proiecte colorate sau mai serioase, ultra-reusite sau mai asa-si-asa - toate sunt acum parte din noi, din ce putem face de acum incolo. Si ne-au adus aminte ce suntem in stare sa facem. Si ne-au dat incredere in noi, un pic mai multa decat aveam deja, si ne-au facut sa ne mai dorim niste mesaje de multumire sau scrisori de recomandare in plus...

Pentru mine a fost revelator. Si mi-a adus aminte de ce mi-a spus cineva, foarte important in cresterea mea profesionala, cand mi-am schimbat drumul, in mai 2008: o data la doi ani ia-o de la capat.

Iata. O iau de la capat...intr-un fel. In alt loc, cu alta fereastra si alt unghi din care-mi va pica lumina pe birou. Si mai inspirata si mai inteleapta, sper eu.

Ne mai citim dupa ce ma instalez. Va povestesc cum e :)

Nu mai pot cu "inovativ"!

2010-02-23T11:51:00.001+02:00

Oameni buni, acest cuvant NU EXISTA in Dictionarul Limbii Romane! In frumoasa limba a frumoasei tari in care traim, mai frumos sau mai putin frumos - renumeratie mica, dupa buget, coane Fanica :), se zice INOVATOR!

INOVATÓR, -OÁRE s. m. f., adj. (cel) care realizează o inovație; care inovează. (< fr. innovateur)

PS. ...ca nu mai pot de furie impotriva semidoctilor, frate!

Ma doare sufletul...

2010-02-23T10:07:00.002+02:00

..dupa toate casele astea superbe :( De ce nu putem sa le imbunatatim si consolidam pe cele vechi? De ce trebuie sa le distrugem? Oribil...

Zodia Schimbarii

2010-02-02T19:15:00.000+02:00

..mi-a iesit de-un cliseu, nu?! :)

Dar e un fapt: ma simt in mijlocul unei mari de schimbari - lumea pleaca dintr-un loc si se duce in altul, isi modifica valorile si conceptiile, te priveste altfel, considera lucruri pe care pana mai deunazi nu le lua in considerare...

Tinzi sa te lasi dus de val, la randul tau, si sa intri in acest vartej de schimbari. Dar e oare buna schimbarea pentru toata lumea? Sau e oare momentul potrivit pentru ca toata lumea sa schimbe cate ceva?

Si zici nooo...nu e pentru mine. Si odata te trage destinul de maneca si te intreaba, ademenitor: "uite o ocazie, nu vrei tu sa schimbi ceva?!".

Si atunci ce faci? Schimbi, de dragul schimbarii? Schimbi, pentru ca nu vrei sa pierzi oportunitatea oferita de destin? Schimbi, ca sa fii in rand cu lumea? Sau nu schimbi nimic?

Aceasta-i intrebarea :)

Apropo de a avea sau a nu avea "zvac"

2010-01-21T10:41:00.000+02:00

Pentru ca mi-a spus o buna prietena de-a mea ca eu sunt o persoana "cu zvac", dar ca scrisul meu nu are acelasi "zvac", simt nevoia sa-i raspund provocarii si aici (dupa ce i-am spus deja personal ce cred), pentru ca e un subiect interesant.

Dupa parerea mea, oamenii pot avea doua atitudini diferite fata de cei pe care ii cunosc: una este sa-i ia asa cum sunt si alta presupune sa aiba asteptari de la ei (bazate pe..nu stiu.. idei preconcepute, sa zicem).

Cand iei oamenii asa cum sunt si-i lasi sa se deschida si sa se..arate catre tine, mai e cum mai e, ca asimilezi ce vezi si reactionezi in consecinta. Problema e cand ai asteptari.

Si aici ajung la exemplul sugerat de prietena mea. Daca eu sunt un om cu o conversatie inteligenta, cu care iti face placere sa vorbesti ore in sir vrute si nevrute, de la mitologie la profunzimea sufletului si de la Facebook la Jhumpa Lahiri (sa cititi, scrie excelent! :)), asta nu inseamna nici pe departe ca in scrisul meu se vor regasi aceleasi caracteristici! Pentru simplul motiv ca mintea filtreaza diferit ceea ce vorbesti, comparativ cu ceea ce scrii. Antrenamentele pentru a capata abilitati in vorbire sunt diferite fata de cele pentru abilitatile de scriere, ca urmare sansa de a se dezvolta in tempo-uri diferite este foarte mare.

No rocket science so far. Ce vreau sa spun este ca nu e vorba neaparat de autocontrol mai mare (din categoria "scripta manent", stiti treaba :)) sau de teama de a nu supara pe cineva - sunt un om deschis si, cum zice englezul, "I speak my mind". Ci este vorba pur si simplu de faptul ca exercitiul scrisului pentru un mediu cum e blogul se afla in plina evolutie. Stiti vorba lui Nenea Iancu: "Ai putintica rabdare..."

Pana una-alta, vin eu si ma intreb: de ce nu luam oamenii asa cum sunt? De ce nu-i apreciem ca pe suma a ceea ce sunt? Castigurile, dupa parerea mea, sunt mult mai mari. Si pentru noi, pentru ca suntem pregatiti sa constientizam ce putem invata de la ceilalti si ce nu, si pentru ei, pentru ca nu le cream frustrari cu asteptarile noastre (care sunt de cele mai multe ori nerealiste).

Nu, curiozitatea nu omoara pe nimeni :)

2010-01-15T12:46:00.004+02:00

Ba chiar ii face bine :) Seth Godin mi-a adus aminte de o durere mai veche a mea: oamenii care nu sunt curiosi.

Domnule, nu pot sa inteleg. Cum sa nu vrei tu sa stii "de ce"?! Cum sa faci tu chestii automat, doar pentru ca este sarcina de serviciu sau sfatul unui prieten "care a trecut si el prin asta si s-a descurcat" etc, etc? Cum sa traiesti tu, om cu minte functionala, cum sa evoluezi daca nu-ti bagi nasul in ce naiba a facut lumea asta in toate miile astea de ani de cand exista?!

Cum sa treci tu de la stadiul de invatacel la cel de profesionist in toata puterea cuvantului daca nu te intereseaza ce naiba trebuie sa faci TU sa ajungi acolo (si nu doar astepti sa te avanseze seful, intr-o zi...)? Si, mai mult, sa te uiti in jur, sa profiti de orice experienta, sa vrei sa faci lucruri care sa mai puna o caramida la ce construiesti tu, acolo, in meseria ta?!

Cum sa nu te intrebi tu cum poti fi un om mai bun, cum sa nu fii curios ce ii face pe alti oameni buni sa fie buni?!

Cum se poate trai asa, de pe o zi pe alta, fara sa inveti ceva?!

Nu stiu altii cum sunt, dar mie mi s-ar parea atat de searbada si de goala viata asta...

Am inceput ziua cu o lectie noua

2010-01-08T09:43:00.002+02:00

..de la Dragos Roua :) blogul lui se numeste "Brilliantly better" si...nu degeaba. Am citit de dimineata postul lui despre Rant Tolerance, eu fiind destul de impulsiva in reactii de felul meu. M-a facut sa ma mai gandesc o data la cat de "smart" este sa mai fiu impulsiva in anumite situatii care cer un echilibru mai bun decat atat...

Take a look!

Cum mi-am petrecut Ajunul

2009-12-25T09:41:00.003+02:00

..(re)invatand lucruri noi si bune. De la ai mei - faptul ca, cu bune si cu rele, sunt ai mei si o sa-i iubesc pana la capatul zilelor in toata imperfectiunea lor, ca din ea m-am nascut.

..si de la Ion Barladeanu - faptul ca un pic de smerenie iti ajuta ochiul sa vada frumosul si intelesul in oamenii si in lumea din jur. Sa vedeti filmul "Lumea vazuta de Ion B." si sa cititi pe HotNews un interviu revelator.

Sarbatori linistite! :)

Dupa 20 de ani...

2009-12-22T12:57:00.002+02:00

...unul dintre cele mai importante website-uri de stiri din Romania are, alternativ, articole despre Revolutia/Lovitura de Stat din Decembrie 1989 si despre audierile pentru noul Guvern din decembrie 2009...

"Toate-s vechi si noua toate./De te-ndeamna, de te cheama/Tu ramai la toate rece"...(Eminescu, saracu')

19th of December resolution

2009-12-19T11:26:00.002+02:00

In fact, it should have been 18th..anyway, I made a promise to myself to manage my dedication at work with a clear mind, not with the despair of too responsible a person.

or maybe it's just what my sister always says, that every single frustration needs to be taken out of one's chest once in a while...

"..pentru ca stiu ca merita."

2009-12-16T11:28:00.002+02:00

Victor Rebengiuc, intr-un interviu luat de Oana Pulpa pentru Money Express:

"Atunci cand voi ajunge sa rezolv perfect un rol de la inceput pana la sfarsit, voi fi si eu un actor mare. Dar nu cred sa apuc vremea aia, desi incerc mereu, pentru ca stiu ca merita."

Puneti in locul meseriei oricare alta meserie si in locul rolului orice status profesional va doriti sa atingeti. Va fi la fel de valabil.

Athens in December

2009-12-07T23:51:00.002+02:00

There were a few interesting things I have learned about life and me during my trip to Athens:

1. There are people so amazing as hosts that the thought of becoming their permanent guest becomes irresistible

2. Peace of mind is not connected to the Blackberry :)

3. Ancient Greeks had a thing for building in the highest places they could get; is this because they knew how to put things into perspective?!

4. The mind needs positive energy in order to function properly; where to find positive energy?! Try Poseidon's Temple in Sounio. 60 km of coastal road from Athens. A wonder of the world.

5. If I would ever get so upset on people or things in life, Athens is there to remind me why this world is the best choice we have.

The secret of success :)

2009-11-15T11:42:00.002+02:00

I have found it on a blog, looking around over the internet. It has a lot of common sense in it and I would resume it with a single phrase: having an open mind and keeping things into balance.

But first check up the list.

Apropo de ce mai invatam in viata (de la birou)

2009-11-11T13:53:00.002+02:00

Cele mai frumoase reusite mi-au fost date cand am facut echipa buna cu clientul cu care am lucrat. Sigur, depinde de abilitatea fiecaruia sa cizeleze echipa astfel incat membrii ei sa functioneze bine impreuna, si asta impotriva tuturor aparentelor de nepotrivire.

Cu toate acestea, mai e si treaba de chimie/alegere a clientului cu care lucrezi. Seth Godin a spus-o excelent aici.

Stiti care e culmea dedicarii la locul de munca?

2009-10-15T18:34:00.002+03:00

Sa muncesti de sa nu mai stii de tine, iar clientul sa-ti spuna ca nu te implici suficient...

Din categoria "ce mai invatam noi azi"...

2009-10-15T11:10:00.003+03:00

Subiectul zilei: pielea tare si tabacita. Asta imi trebuie mie ca sa-mi fie mai bine.

Sunt incorigibila.

2009-09-22T19:14:00.002+03:00

Asa ca-mi fac autocritica public.

Nu ma pot abtine sa nu spun "am avut dreptate!" cand se dovedeste ca am avut dreptate. Pe de o parte, din mandrie, pe de alta parte dintr-o oarecare ezitare cand vine vorba de incredere in mine.

Si pentru ca am citit de curand o carte scrisa prost, dar despre un manager meserias rau, imi notez aici (ca poate asa nu mai uit) ce zicea Matsushita despre succes: ca-ti trebuie si un pic de modestie ca sa poti fi un adevarat lider...

Ciudat...

2009-09-18T12:38:00.002+03:00

...cand te cunoaste real-life cineva care te stie doar din povestile altora :) Si tu sa te prinzi ca te vede prin prisma acelor povesti, si sa realizezi ca omul acela are o imagine un pic alterata de filtrul altora.

Si ce naiba sa mai incerci sa faci altceva decat sa fii your true self si sa speri ca intr-o zi lucrurile se vor regla de la sine si ca realitatea va invinge prejudecata!

:)

Una tare

2009-09-03T11:33:00.002+03:00

... ca sa nu-mi mai spuna lumea..ba nu, ia sa spuna lumea ce vrea ea :) In acest post ma laud. O sa va povestesc si cum a fost de ziua mea, dar intai sa ma laud :)

Sunt la dieta de vreo 5 saptamani (si mai am vreo...2 luni, cred). Stati linistiti, e ok, e o superdieta sanatoasa si cu tot ce-i trebuie. Ei bine, ieri ne gateste bucatareasa noastra priceputa chec. Ei, dragii mei, cand am vazut (sau sa zic mirosit?! Ce aromaa...) chec, sa mor acolo. Care n-am voie strop de dulciuri in gura!:(

Dar am zis ca uite, n-o fi foc daca fac o exceptie mini-mica. Zis si facut, imi taie bucatareasa cea mai fatzoasa bucata de chec si mi-o aduce pe birou, aburinda si delicioasa...ma rog, asa-mi imaginam eu ca e...

A stat bucata aia de chec pe masa vreo 4 ore...nu m-am putut atinge de ea. Nu stiu cum sa va spun, dar pentru chec fac orice. Ei bine, not this time. Nu s-a dus mana inspre bucata aia de chec, domnule... Creepy stuff, va zic. Am donat-o unei colege cu o silueta inatacabila, nici macar de o felie de chec :)

Asa ca... back to the diet, so to say :) cu mandria ca nu am parasit-o niciodata :D

De ieri: top of mind

2009-08-07T11:23:00.003+03:00

Un super social media training cu oameni numai unul si unul. Mi-au ramas in minte o multime de lucruri noi, desi nu sunt chiar noua in zona. Dar a fost ceva ce mi-a placut maxim (din categoria "top of mind"), de la Cristi Manafu citire: cand vorbim de audienta, e posibil ca blogurile cele mai vizitate la un loc sa nu adune cata audienta are ziarul de sport romanesc cel mai bine vandut din Romania intr-o zi. Dar ziarul trece, in vreme ce, pe internet, materialul respectiv ramane, iar numele de brand sau persoana vor aparea la orice simpla cautare pe Google.

Corect.

Acuma, trebuie sa invat sa dau trackback :) E urmatorul lucru pe lista, rabdare si tutun :)

A Seth Godin piece of mind :)

2009-07-22T17:28:00.001+03:00

Un articol scurt si la obiect pentru toate companiile care taie cheltuielile incepand de la marketing.

PR pentru Ida :)

2009-07-20T18:52:00.003+03:00

In drum spre casa, BBC World Service la radio, in masina. Interviu cu John Hurum, un fel de purtator de cuvant al Idei, cel mai vechi schelet complet de primata descoperit pana in prezent. Povestitor excelent, omul a spus cum a fost achizitionata fosila si cum s-a pregatit muzeul pentru a face lumea partasa la descoperire. Si aici am ramas impresionata de PR-ul generat pentru Ida: conferinta de presa internationala, documentar si carte despre fosila lansate in aceeasi perioada, chiar si logo-ul Google a fost modificat! Nu mai spun aici de lucrarile stiintifice generate de descoperire.

A avut carligul de stire, clar, garnisit cu toate ingredientele: noutate, record (cel mai vechi...), potentiala legatura afectiva cu fiecare om in parte (intrebarea "de unde venim noi, oamenii?" inca nu are un raspuns clar...).

Dar a mai avut ceva: pregatirea detaliata a iesirii in public: 2 ani de studii si cercetari asupra scheletului si originii acestuia, documentare amanuntite pregatite pentru lansare, oameni care s-au pregatit sa raspunda simplu si clar la orice intrebare legata de Ida.

Si inca ceva - un lucru constatat in chiar cuvintele lui John: cercetatorii si-au asumat pe deplin dezvaluirea, inclusiv titlurile senzationaliste si false care, inevitabil, au stat pe deschiderile ziarelor populare. John a povestit, cu un calm impresionant, ca au fost jurnalisti care au anuntat descoperirea "verigii lipsa" care explica originea omului, lucru nuantat de oamenii de stiinta la conferinta de presa de lansare ("Ida is rather an aunt than a grandmother to humans"). Nu am simtit la John revolta, nu am simtit atitudinea aceea de "sa dam dezmintire acum, in clipa asta, este o ticalosie, ne-au lucrat" etc.. Ci pur si simplu accceptarea situatiei cu absolut toate implicatiile ei, chiar si neplacute sau cu potential distructiv.

Aici e un lucru important: oricat ne-am stradui sa fim exacti, corecti si completi in ceea ce afirmam, intotdeauna se vor naste o droaie de interpretari colaterale. De aceea, cel mai important e, zic eu, sa existe un fir director cheie, unic si simplu ("am descoperit cel mai vechi schelet de primata perfect conservat din lume"), iar restul detaliilor sa fie in asa fel ierarhizate incat interpretarile sa poata fi cat mai putin deviante (iar daca sunt deviate, sa poata fi corectate din mers).

Despre bloggeri, PR si alte lucruri mai mult sau mai putin offline

2009-07-02T22:38:00.004+03:00

Am fost in aceasta dupa-amiaza la o intalnire cu bloggerii in al carei target eram si nu prea eram. A fost vorba despre construirea brandului de blogger. Oameni seriosi, bloggeri deja branduri sau doar curiosi, am avut toti, zic eu, ceva interesant de aflat. Un lucru mi-a ramas in minte: unii dintre bloggeri, cu autoritate, talent foto si informatie, se plang (si de cele mai multe ori pe buna dreptate) ca sunt citati/le sunt folosite poze fara a fi nominalizati ca sursa. Fara sa contrazica acest lucru, unul dintre vorbitori a spus asa: daca vrei sa fii cu adevarat citabil, fii cu adevarat o sursa! Ai un nickname utilizabil, fii o autoritate pe bucatica ta si vei fi citat fara probleme.

Si cam asa e si in PR, ma gandesc eu: fii cinstit, construieste-ti autoritatea si vei deveni un brand. Suna arogant? As zice doar ca poate fi o cheie pentru succes deloc de neglijat.

Mort.

2009-06-08T20:24:00.001+03:00

Inauntru, totul e mort. Moartea doare. Foarte-foarte rau.

Later edit: o mare suparare interioara poate fi ca o furtuna intr-o zi de vara - e un uragan care matura tot in cale, dar cand se termina lasa in urma cel mai frumos curcubeu...

Pisica mea e fluorescenta! :)

2009-04-29T20:13:00.002+03:00

Mda. Am citit aici ca cica niste oameni de stiinta (cine altcineva?!) au reusit sa creeze caini fluorescenti. Practic, ei emit un fel de lumina rosie care este vizibila sub lumina ultravioleta (or smth. Nu mi-au placut niciodata stiintele exacte, iar astia traduc prost :D). Dar zice ca la lumina zilei animalele astea au "o vaga stralucire rozalie". Pai si pisica-mea are o vaga stralucire rozalie! Ia sa ma uit io la ea cu lumina ultravioleta :p

Shit, I say :D

2009-04-22T10:38:00.003+03:00

Due to my good old friend Marius (cred ca si cand o sa fim batrani, eu o mamaie cu dintii de lana si el un tataie adus de spate, tot o sa ne tragem de maneca unul pe altul in vremuri de restriste...sau vremuri bune, cine stie...), facui o descoperire care m-a speriat de moarte: cam acum un an aveam o primavara tulbure, in care eram in fata unei decizii foarte grele. O perioada plina de cautari si temeri si senzatia de stat pe marginea prapastiei. Dar cum ce nu te omoara te intareste, here I am today, all fine, moarta de oboseala, dar avand de lucru din plin...

So yes, I've come a long way, si stai sa vezi ce am in fata :)

Long time no see

2009-04-04T09:37:00.002+03:00

...I admit :D Dar a fost o perioada foarte aglomerata la birou, desi absolut ticsita cu satisfactii :) Tot ce-mi doresc este ca acesta sa fie doar inceputul, desi mai trebuie sa fie si organismul meu de acord cu munca asta solicitanta...

Intre timp, a venit primavara. Ciudat, mi se pare mult mai frumoasa decat in alti ani. Sau poate acum am eu ochi sa o vad?! Naiba stie.

:)

2009-01-30T12:25:00.003+02:00

As of 1/30/2009 5:22:56 AM EST:

You are 29 years old.
You are 353 months old.
You are 1,535 weeks old.
You are 10,745 days old.
You are 257,885 hours old.
You are 15,473,122 minutes old.
You are 928,387,376 seconds old.

PS. The "You" above is me :)

Check this out, it is soo funny :)

Song of the night

2009-01-05T21:43:00.001+02:00

Lucruri Simple

Lucruri simple sunt de`ajuns
Nu-mi doresc nimic in plus
Vreau si maine acelasi cer senin
Inima sa-mi fie asa
Ca un fulg in palma ta pt mine
N-ar fi prea putin

Nu caut cuvinte greu de`nteles
Nici multe motive ca sa iubesc

Mie-mi place orice zi
Care mi-ar putea zambi
Dimineata pe langa perna ta
Imi placi tu asa cum esti
Cand ma certi si cand ma ierti
Si speranta ca nu te vei schimba

Nu caut mistere sa le dezleg
Nici dupa himere nu vreau sa alerg

Orice vise as avea
Lucruri simple voi pastra
Cerul albastru, eu si tu
E de ajuns doar muzica
Mi`e de`ajuns privirea ta
Lucruri simple voï pastra

I am a tree hugger :)

2009-01-05T16:36:00.004+02:00

I took the 43 Things Personality Quiz and found out I'm a

Self-Improving Self-Knowing Tree Hugger

Se termina 2008

2008-12-30T22:01:00.002+02:00

Anul meu a fost jumi-juma: prima parte a scartait rau, dar a doua a facut cat...doua :) Ar urma rezolutii, nu?

Nu am facut asta niciodata. Am trait clipa si cred ca a fost bine. Asa ca nu o sa incep acuma - ce mi-e scris, in frunte mi-e pus.

Dar un la multi ani cald celor pe care-i iubesc - si se stiu ei aceia :) si mii de multumiri ca sunt pe-aici, pe-aproape.

Doliu

2008-12-05T09:27:00.001+02:00

Azi de dimineata a murit Anca Parghel... O vinere neagra.

Muzica ei

Dumnezeu s-o odihneasca printre ingeri. Acolo e locul ei.

Obsesia zilei

2008-11-26T16:19:00.002+02:00

Pun piesa asta pe repeat...

Despre week-ends si concerte si alte chestii dragute

2008-11-24T10:21:00.002+02:00

Cel mai frumos week-end? Paii..fiecare dintre ele e cel mai frumos, aaaand..the best is yet to come :)

In acest week-end am mancat oriental, am mers cu masina printr-o vreme super-lapovitzeasca (era un cantec al lui Dan Spataru, cu "Ce placut e sa pornesti/Sa colinzi prin Bucuresti/Cu masina" :p) siii, intr-un final apoteotic, am ajuns la concert Nouvelle Vague.

Nu sunt mare fan, sa fiu cinstita. Sunt misto, nu zic, dar nu e Simply Red :D Concertul in schimb a fost interesant, fetele au niste voci care imi suna foarte bine si s-au agitat ceva sa miste o sala asezata nu tocmai confortabil (poate se gandesc administratorii salii palatului sa schimbe, Doamne-iarta-ma, scaunele alea oribile!). Dar le-a iesit, s-a bisat, am dansat, am cantat... a fost frumos :)

Dupa Nouvelle Vague am dat pe la Carturesti, care se aniversa la ore tarzii. Si era lume, si erau reduceri, si era ceai... Ce mai, o minunatie :) Eu am plecat cu biografia lui Hillary Clinton (sunt in perioada biografica :D) la un pret mai mult decat decent pe asa o criza. La multi ani, Carturesti!

Iar ieri, sfanta Duminica :), am facut o frumoasa excursie pe DN1 - o, si ce frumos e cand nu e aglomerat :D, am mancat in masina, in parcarea de la Baneasa (o foame din aia, de zile mari..nu, de lenesi care au stat in varful patului pana la ora 1 dupa pranz :p) siii (tobe, chestii) am facut un minunat sos de macaroane "a la Raluca" (yeyyyyy to me, care nu am mai bucatarit de o mie de ani :D).

Astept cu maaare interes sesiunea urmatoare de week-end, cand ai mei se vor celebra in frumoasa casnicie (30 de ani e o viata :P)... Va dati seama, povestesc!

Votezi?

2008-11-13T17:29:00.001+02:00

O chestie supertare despre a vota sau a nu vota :)

Disputele sunt fun! :)

2008-11-12T09:31:00.003+02:00

Nu ca mi-ar placea sa ma cert, dar adooor disputele argumentate intre oamenii destepti :) Este ca o batalie in care o energie interioara nedefinita te indeamna sa te lupti pana in panzele albe pentru ceea ce crezi. Sigur, e si mai frumos cand cele doua parti se impaca diplomatic, cu un "hai, ca amandoi avem dreptate" :) And then, let the party begin!

M-am trezit intrebandu-ma...

2008-10-30T09:36:00.004+02:00

Nu stiu. E foarte ciudat. Cum te poti lupta cu un inamic pe care nu il vezi si nu il simti? Sau poate nu trebuie sa te lupti deloc? Sau poate nu e lupta ta?

Sunt atatea mituri despre iubire. Se spune ca totul trebuie sa vina de la sine, se spune ca simti ce trebuie sa faci, se spune ca omul care te iubeste o face pe de-a-ntregul, cu toate detaliile, cu toate relele si bunele... ca nu poate trai fara tine.

E adevarat? Sau, altfel: e adevarat pentru toti? Cum probezi toate astea? Trebuie sa le probezi, ai nevoie sa le probezi?

Visitor no. 1000

2008-10-24T12:35:00.000+03:00

Scriu foarte rar, stiu. Nu promit sa scriu mai des, ca mi-e ca nu ma tin de cuvant. Nu intotdeauna. Dar cand scriu, imi place. Si sper ca si voua :)

Be back :)

Niste Nichita, asa, de inima albastra :)

2008-10-20T18:28:00.001+03:00

Pe urma ne vedeam din ce in ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Vartejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
imi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam in pamant,
numai ca sa privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvant,
ca pe sub laba unui leu alergand.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cat te iubeam mai mult, cu atat
repetau, intr-un vartej aproape vazut,
structura materiei, de la-nceput.

Uite ce m-a inveselit pe mine dupa multe ore de munca :)

2008-10-14T19:53:00.000+03:00

Cantecul asta, bre :)

Despre dor

2008-10-13T20:51:00.002+03:00

Si muncesti, si muncesti. Si-ti place, nimic de zis, si-ti si iese. Iar gustul succesului este foarte dulce. Cam ca vinul rosu dulce: nu-ti trebuie mult si te ia de cap. Si-atunci muncesti si mai mult, si vrei si mai mult...

Si te opresti, la un moment dat, ca fulgerat. Ai langa tine un om minunat, un om pe care-l vezi nedrept de putin pentru scurta viata pe care o traim (cine-si iubeste viata stie, cu mult inainte de a ajunge acolo, ca viata i se va parea nedrept de scurta chiar si la 100 de ani...). Un om de care ti-e dor...

Si dorul ala doare, ca e dor de tine insuti inainte de a fi dor de celalalt, pentru ca jumatate esti tu si jumatate e el, si jumatatile dor cand nu sunt impreuna...

Pentru ca m-am certat cu mine insami aseara...

2008-10-09T09:10:00.002+03:00

...am gasit cea mai buna punere in cuvinte a ceea ce am in minte la Mihaela Radulescu (imi place si nu-mi place, dar asta e alta discutie. Aici mi-a placut!):

"Nu vreau sa stiu ca am defecte, vreau (ca barbatul - n.mea) sa-mi adore calitatile si vreau sa se prinda ca am o gramada!".

Sursa: interviu in revista Viva.

I LIKE YOU :)

2008-09-25T12:30:00.002+03:00

ALMOST LOVE YOU, BUT... LIKE YOU :)

Despre bani albi si gri

2008-09-25T10:55:00.001+03:00

Am citit un post misto: http://zappy.ro/2008/09/platim-ca-boii/

Ce e mai rau, dincolo de faptul ca platim ca boii niste bani de care nu vom beneficia in veci, este ca nu avem toti salariile intregi pe cartea de munca.

Mda

2008-09-19T13:19:00.002+03:00

am scris de m-am omorat despre calatorie. Nimic, nada, zip, zero. Aveam si poze. Nu am apucat nici macar sa mi le pun pe propriul calculator.

Sor-mea zice ca sunt workaholica incurabila. Nu are rost sa o contrazic, ma enervez aiurea. Chiar sunt. Si imi place. Nu am stare daca nu rezolv lucruri. Nu am ce rezolva? Pai bun, mai punem caramida la inner self, mai citim un smen, mai analizam... Cum ar zice prietena mea, vreau sa stiu lucruri care oricum nu imi vor folosi niciodata.

Asa, si? Facem atatea lucruri lipsite de noima (si le mai punem si etichete de normalitate), incat curiozitatea mea wikipediana e un mizilic :)Plus bonus: nu ma plictisesc:)

A doua zi dupa ziua mea

2008-09-02T10:01:00.002+03:00

.. ultima zi de roadtrip. Su-perb. Brasov, Sighisoara, Cluj-Napoca, Sibiu, Sibiu ( :) ne-a placut :) plus ca nu-mi puteam dori o zi de nastere mai frumoasa decat o duminica insorita intr-unul dintre cele mai frumoase orase ale tarii), Hateg si, diseara, back home.

Be back with details.

Despre pasiune

2008-08-26T13:57:00.003+03:00

Sa va spun ceva ce voiam sa va spun de multa vreme :) despre pasiune. Mie imi place meseria mea si o fac cu pasiune. Sa va explic: in meseria mea, pasiune inseamna ore lungi de lucru, emotii - desi sunt la a 14-milioana intalnire cu oamenii aia -, prezentari de strategie si responsabilitatea profesionistului care vrea sa demonstreze ca e cel mai bun etc, etc, etc... Pe scurt, going insane. Dar imi place sa cred ca si respectul celorlalti este pe masura, lucru extrem de... rewarding pentru mine.

Ei, eu nu inteleg oamenii care nu au pasiune pentru ceea ce fac. Mi se pare ca-si irosesc zilele si viata si ca nu merita timpul pe care il traiesc.

Multa vreme am crezut ca sunt printre putinii nebuni care prefera sa traiasca to the fullest decat sa aiba o frumoasa si banala viata fara sare si piper ( nu ma intelegeti gresit, sarea si piperul depind exclusiv de persoana, nu de ceea ce face/de ce meserie are). Dar, cand citesc posturi precum acesta, parca imi creste inima de ce oameni misto sunt in jur :)

Complimente

2008-08-14T09:30:00.004+03:00

Intai cititi asta:

http://www.cabral.ro/din-viata/1175/e-a-ta-o-vezi-frumoasa-spune-i-asta

Asa. Voiam de mult sa scriu despre asta: complimentele. Nu doare daca le facem. Jur! Dar fac viata celor de langa noi cu o clipa mai frumoasa. Si nu trebuie decat sa ne uitam alaturi de noi si sa ne aducem aminte de ce oamenii dragi ne sunt dragi...

Imi place Amos Oz

2008-07-29T21:59:00.002+03:00

Citesc acum Fima, cel mai nou roman aparut la noi. Cred ca este al patrulea semnat Amos Oz pe care il savurez. Si tot al patrulea lui roman care imi place la nebunie. Si ce ma intriga, dar ma si impresioneaza, este unitatea de caracter a personajelor - nici cea mai mica fisura, totul este real, cu oamenii aceia te poti intalni maine in coltul strazii si nu ti-ai da seama ca sunt rodul imaginatiei unui alt om. Ba mai mult, oamenii aceia sunt integrati intr-o societate descrisa cu o atentie la detalii covarsitoare.

Stilul lui Amos Oz te trece dincolo de pagina. Aproape ca am fost si eu in Israel. Si inca de patru ori :)

Primul concert pe stadion la care am fost in viata mea

2008-07-29T21:54:00.004+03:00

..a fost cel al lui Lenny Kravitz. Am citit atatea pareri pro si contra, ca mi-a ajuns. A fost si de pro, si de contra: voce, orchestratie de o larga inspiratie (trompeta si saxofonul au fost de vis), dar si PR de mantuiala (desi are ceva crisis management skills, de ce sa mint :p ).

Una peste alta, mi-a placut. Dar raman la parerea mea ca show-urile nu se potrivesc oricui si ca unii artisti sunt absolut minunati pe banda (sau cel mult in concerte restranse).

...si unul dulce

2008-07-17T22:26:00.002+03:00

Vecina mea (cu care impart peretele aceluiasi balcon, ca sa zic asa), mi-a vazut pisica uitandu-se pe geam. Si m-a intrebat, senina, daca e pisica mea :) I-am raspuns ca well, da, de vreme ce ne uitam pe acelasi geam :D. Si m-a felicitat pentru ce pisica curata si cu zgardita am :))

Some people just have too much time with themselves :)

Un gust amar

2008-07-16T21:08:00.003+03:00

Lucrezi, cu pasiune. Oamenii cu care lucrezi te apreciaza. Cu voce tare. Superiorii insa... nu. Tu pleci, frustrat. In urma ta, pentru performante similare, fostii tai colegi sunt apreciati public de aceiasi superiori.

Gust amar. Esti la fel de bun. Doar ca, probabil, nu pentru ei.

Sa mergem mai departe.

A blues for the past

2008-07-08T20:59:00.002+03:00

We are the sum of all we live. The good, the bad, the joy, the sadness, the young, the old, the new, the changed. We have pieces of all those that we carry for all our lives.
We are better because we had our bad... We miss each other because we are part of each other, us and our past...

People are strange...

2008-06-30T22:07:00.002+03:00

They have the best they can ever find, and still...the best they have is not the best. Sad, but true.

M-am tot gandit si m-am razgandit. Nu am gasit un raspuns. E din categoria acelor lucruri care raman nepovestite. Desi, in sinea lor, oamenii stiu exact despre ce este vorba.

Eu stiu ca the best e definit de an inner feeling of good. Si ca in viata sunt inceputuri si sfarsituri. Si ca nu stii niciodata de la inceput cat de mare sau de mic este intervalul dintre aceste limite. Si ca the best one can have is the best of this space between the beginning and the end.

Si iar vor spune cei dragi mie ca scriu posturi cam triste :) Nooo..ziceti?! :p

The life I have right now? Best deal ever :) Da' na, un pic de reflectie te face intotdeauna sa apreciezi mai bine ce ai..

Tingles

2008-06-26T08:49:00.002+03:00

Scena dintr-un film: America goanei dupa aur. O familie saraca,o ferma de tara. Ea, bolnava de cancer in faza terminala, decide sa caute o femeie care sa fie sotie pentru barbatul ei si mama pentru copiii ei dupa ce ea n-o sa mai fie. Dupa ce rascoleste toate satele din jur, abia gaseste o vaduva. O femeie uscata, stearsa, neinteresanta si rece. O aduce acasa, pentru a o prezenta sotului. Sotul tace politicos si nu se misca. Dupa ce prezentarile au fost facute, el, pe un ton grav, anunta ca nu o accepta pe vaduva.

Later on: femeia bolnava, in spumele marii ca ultima sansa de a-si lasa copiii in grija cuiva s-a dus pe apa Sambetei, il intreaba: "De ce n-ai vrut-o?" Si el zice: "She didn't make me tingle" Ea se opreste cateva secunde, se uita pana in fundul sufletului lui si-l intreaba: "Do I make you tingle?" Iar el raspunde "Yes. Every single time I look at you"...

Does your partner make you tingle every time you look at him/her?

Be there :)

2008-05-28T10:46:00.004+03:00

Superinvitati, that's for sure :) I'll be there (desi ar trebui sa ma mut in ziua aia...hmm...in fine, ne-om descurca :) )

Vesti noi

2008-05-15T11:06:00.002+03:00

Hmm... Dupa deliberari interioare care au durat..ei bine, niste vreme, am decis sa imi schimb locul de munca. Desi am mai trecut pe la vreo doi-trei angajatori inainte, de data aceasta mi s-a parut infiorator de greu sa plec, pentru ca a fost pentru prima data cand decizia a fost o alegere 100% personala(celelalte decizii au tinut de plecat cu bursa, oportunitate excelenta de cariera etc. si au fost evidente).

Ce am invatat noi de aici? Ca timpul e pretios si ca, daca lucrurile incep sa scartaie, e un semnal ca trebuie sa ma misc. Mai repede. Ca timpul e pretios...

Nu stiu ce va fi de luni incolo. Dar sunt curioasa, iar tona de lucruri noi ma va tine cu siguranta ocupata. Si uite-asa mai punem o caramida la ce ne straduim sa cladim in viata asta (pluralul nu e regal, e mai degraba the other me struggling for attention :) )

Si am mai invatat ceva: sunt cativa oameni, putini, care m-au suportat eroic in aceste ultime luni de confuzie si cautari. Sigur, deciziile importante in viata le luam singuri, dar faptul ca oamenii astia au fost acolo mi-a permis sa iau decizia mea in liniste. Si asta e vital.

Long time no see

2008-05-04T09:34:00.006+03:00

pai da. daca as sti de capul meu, v-as spune si voua. deocamdata, aceeasi ceata. iata, totusi, cateva lucruri bune-bune: o vacanta cu liniste, rasfat, vise urate si miros de mare. in rest...om vedea.

Ca sa va arat cate ceva dragut, take a look at some new pictures :)

Emotieputernica

2008-02-22T22:54:00.002+02:00

...tremur...sunt ingrozitor de egoista...vreau (cu o vointa din aia rea, de-mi incordeaza toti muschii si-mi blocheaza respiratia...) sa scriu eu prima pagina din cartea celor care-mi sunt dragi...dar ei vin cu multe pagini deja scrise, iar degetele mele se sperie de ce ar putea ascunde semnele de carte care se itesc dintre pagini...

ar fi mult mai simplu sa traiesc fiecare zi ca pe prima zi din restul vietii mele...

mda. right.

Despre fi interesant(a)

2008-02-22T22:18:00.003+02:00

(Note to self: ar fi trebuit sa lucrez, nu sa ma tin de prostii!)

Asa. Nu pot sa sufar atitudinea interesant-studiata.De fapt nu, nu asta e problema. Nu-i pot suferi pe cei care nu vad dincolo de atitudinea interesant-studiata.

Se da o femeie. care probabil se plictiseste rau. si care, din acest motiv, are suficient de mult timp liber sa se gandeasca la cum sa-si creeze un ego mai interesant. Si incepe: fumatoare de tigari superslim (ne-a-pa-rat, I am soo tellin' ya! :p si imortalizat in poze sexi, desigur), cu site pe negru si preferinte din zone sociale aflate la capete opuse, cu comment-uri voit lasate la limita dintre joaca, flirt si incercare disperata de a atrage un tip ce pare, cel putin virtual, mult prea interesant si innacesibil ca sa nu fie o provocare pentru ea... cu pasiuni artistice (repet, dar e musai: neaparat! cultura iti da asaaa...o aura de intelepciune...).A, cu poze la limita eroticului sugerate pe ici, pe colo, prin profile de social networking sites...

Take your pick, I've got more :)

Se da un barbat. dintr-un esantion de 10, sa zicem. Punem pariu ca este singurul din acest esantion care nu este absolut coplesit si impresionat de personalitatea complexa a misterioasei din povestirea de mai sus?!

..doar ca ma scoate din minti prostia omeneasca. si de o parte, si de cealalta a omenirii. de ce nu pot indivizii astia vedea, pur si simplu, omul din spatele omului??

Nota de subsol: in my book, interesant este definitia data unei combinatii de caracteristici personale, creata prin alaturarea dintre inteligenta, minte deschisa, feminitate, erotism ascuns delicat de ochii lumii (dar care, nevertheless, iese prin toti porii), frumusete interioara si liniste...

Hint: the beauty is in the eye of the beholder...please, open your eyes and see the beauty!Si mai lasati prostiile.

I belong in London :)

2008-02-09T13:41:00.000+02:00

You Belong in London

A little old fashioned, and a little modern.

A little traditional, and a little bit punk rock.

A unique soul like you needs a city that offers everything.

No wonder you and London will get along so well.

What City Do You Belong In?

True in my case :) Thanks, Arhi

Despre cafele/ceaiuri/sucuri si nu numai

2008-02-07T21:21:00.000+02:00

E o realitate. Sunt picky. Numar pe degetele de la cele doua maini oamenii care imi plac cu adevarat. Tocmai pentru ca sunt putini, imi doresc sa-i conving ca stickin'around each other is not a waste of time - on the contrary...Si-i invit la o cafea/un ceai/un suc, sa povestim. Si ei nu vin. Sau nu pot. Sau nu vor. Sau, pur si simplu, au lucruri mai bune de facut. Si refuza o data, de doua, de trei ori...a patra oara nu-i mai invit eu. Si ma doare sufletul, ca mie chiar imi plac oamenii aia, si nici eu nu-s chiar de lepadat..Dar deh, dragoste cu sila nu se poate... A waste, if you ask me.

Mda...Leapsa de la Mr. M :)

2008-01-21T20:48:00.000+02:00

soo... prima carte care mi-a picat in mana este La furat de cai, de Per Petterson - pagina 123, de la a 5-a propozitie incolo :) :

"Nu imi mai este greata, gandurile mi s-au limpezit. Simt ca plutesc. Este ca si cum as fi mantuit. De naufragiu, de ganduri negre, de duhuri rele."

Nu dau leapsa pentru ca nu am chef.

Moods

2008-01-05T19:22:00.000+02:00

Imi doresc atat de mult sa-mi fie bine incat orice urma de bine care apare ma sperie cumplit, pentru ca stiu cat de fragil este totul in lumea asta...

Craciun

2007-12-25T10:19:00.000+02:00

E 25 decembrie. Eu si pisica. Si liniste. E tot ce mi-am dorit. La anul, sunt sigura, voi mai adauga si iubire. Ma bucur de cele bune si frumoase, le uit pe cele rele si incomode si cred ca reusesc sa incropesc un Craciun ok. Daca e sa-mi doresc ceva de la ziua de astazi (si de la orice zi, daca stau sa ma gandesc bine), imi doresc un sac plin cu vorbe bune si imbratisari...

una, alta

2007-09-30T22:36:00.001+03:00

Bad timing.
Un boboc a inflorit inainte de ultima zapada.
Story of my life...

Despre mersul pe sarma si alti demoni

2007-09-30T03:02:00.000+03:00

Fireste, nu-mi place mersul pe sarma. Ar fi minunat daca mi-as putea face si monta sarma respectiva exact dupa forma piciorului meu si dupa gradul de echilibru pe care il am. Dar sa merg pe sarme necunoscute...nu bun. Nu stiu niciodata cum si unde stau, nu stiu daca urmatorul pas va fi pe sarma sau in afara ei, daca voi reusi sa ma mentin sus sau daca voi cadea de acolo... O tona de incertitudini.

Cat despre alti demoni...le-as multumi mult daca si-ar vedea de treaba si nu ar ingreuna situatia. Ma rog, sunt convinsa ca vor fredona la stele in timp ce eu ma agit aici sa le atrag atentia (intotdeauna fac asa, iar eu trag ponoasele), dar... macar am incercat cu vorba buna.

Butterflies :)

2007-09-27T23:32:00.000+03:00

..in my stomach :))

Mi-a mers foarte prost azi, profesional vorbind, dar legea compensatiei functioneaza :) Astazi, dupa atat de multa vreme incat am pierdut sirul..anilor, da!...ei bine, astazi am avut fluturi in stomac :)

Nu ma amagesc, probabil ca e doar o impresie, dar senzatia asta...merita..orice! :)

Incredibil cum descoperim in noi stari primordiale si cat de tare ne bucura asta in momentul in care se intampla absolut pe neasteptate!

Sunt suparata...

2007-09-23T21:36:00.000+03:00

...dezamagita, furibunda, extrem de agitata si de contrariata... Nu mai inteleg nimic. Oameni pe care-i credeam apropiati si dragi, oameni in a caror afectiune am avut mereu incredere, care am sperat ca ma cunosc si au rabdare si intelegere cu mine...ei bine, oamenii astia parca nu ma mai cunosc deloc...

Sunt singura in seara asta. Si, pentru prima data de multa vreme incoace, doare al naibii de tare...

:(

si pentru ca veni vorba...

2007-08-31T00:14:00.000+03:00

de ziua mea, ei bine da, azi e ziua mea :) Fac... well, 18 ani :p Mi-e bine, este prima zi de nastere de multa vreme incoace pe care o primesc cu drag si cu bucurie, cu optimism... Incepe un an minunat, cel mai frumos de pana acum. Stick around :p

Daca de ziua mea as putea sa dau eu un dar cuiva, l-as da celor cativa prieteni dragi, carora nu stiu cum sa le multumesc ca sunt acolo, chiar daca sunt departe. Si carora nu stiu cum sa le spun mai bine ca mi-s dragi rau... Vor sti ei ca despre ei vorbesc :)

De 10 ani...

2007-08-31T00:12:00.000+03:00

...primul care imi ureaza la multi ani de ziua mea este aceeasi persoana... O sti el de ce :)

PS. Nu, nu suntem impreuna :p

Ce ma enerveaza cel mai tare...

2007-08-28T20:13:00.000+03:00

...si cel mai tare este atunci cand nu-mi iese o pasienta. Si stiu si de ce nu iese: pentru ca mi-ar fi placut sa fie intr-un fel, dar nu era ok sa fie in felul in care voiam eu...

Criptic, nu? :) Vreau sa spun ca uneori imi vreau viata altfel si imi inchipui ca e suficient sa vreau... ei bine, nu. Mai trebuie sa vrea si altii :)

Oricum, sunt optimista. Tot spre binele meu o sa fie. Da' poate nu imbatranesc asteptand! Ca doar maine nu e vineri... :p

Pisicile strazii

2007-08-20T19:51:00.001+03:00

..sunt o multime. Cel putin in Bucuresti. Mi se rupe sufletul ca n-au casa. Sper din toata inima ca se vor descurca in jungla urbana...

Am mangaiat o matza care a aparut azi pe langa blocul in care stau. Era blanda si mi-a fost recunoscatoare ca m-am oprit sa o intreb ce mai face. Mi se rupe sufletul...

London, ladies and gentlemen :)

2007-07-11T21:01:00.000+03:00

..and MIND THE GAP ("Atentie la treapta!" - asa suna avertizarea sonora in statiile de metrou in care exista diferente de nivel intre pragul trenului si platforma peronului; deviza metroului londonez, daca vreti) :)

Abia ce m-am intors de la Londra. Orasul asta mi-a intrat in suflet... E clar un oras care iti place sau nu-ti place. E impresionant, dar nu te pot lasa indiferent cladirile de birouri ATAT de urate care umplu spatiile dintre cladirile din centru. E aglomerat, dar oamenii par sa stie in permanenta incotro se duc. Metroul este urias si pare un ghem de trasee cu nume vechi, dar, odata ce i-ai prins gustul, devii un pasionat... Expozitia Dali mi-a placut enorm, pentru ca am vazut picturi, litografii si schite pe care nu le-am gasit in nici un album de arta. Muzeul National este impresionant si-l recomand cu caldura oricui vrea sa-si faca o idee despre istoria picturii - plus ca e gratis :) A, si neaparat mergeti cu London Eye! Este o roata uriasa, cu capsule de 25 de persoane, care se misca in permanenta si care iti ofera o vedere panoramica asupra Londrei. Superb!

Erau reduceri mari la haine, la carti, la suveniruri... ce mai, vreme pentru un pic de turism :)

Si nu, nu a plouat foarte mult :) Abia daca au fost cativa stropi intr-una din zile.

Si da, am facut si poze

Ma mai intorc acolo, sunt sigura de asta.

Poze :)

2007-07-02T21:37:00.000+03:00

Am petrecut o duminica foarte frumoasa, la Giurgiu, in curte la bunica. Am fost si-n port. Am pus mana pe aparatul foto al Tatalui meu. Pozeee :)